Întrebări…

Nu am cerut în viaţa mea nimic nimănui şi totuşi mi s-a dat. Mi s-a dat la fel de mult cât mi s-a luat sau poate mi s-a luat mai mult dar nu mai contează asta atâta timp cât, în acest moment, am un mare nimic. Şi zilnic mă gândesc dacă nu cumva eu sunt de vină? Dacă tot ceea ce mi se întâmplă e din cauza greşelilor mele, dar care greşeli? Cui, cu ce , când, în ce fel am greşit eu cuiva atât de rău încât să ajung la stadiul actual. A trecut un an, doi, trei.. mulţi şi am rămas la fel, acelaşi eu, însă pe dinăuntru au dispărut visele, bucuria la lucruri mărunte, dragoste de tot şi multe altele, care mai demult îmi croşetau zâmbete pe faţă şi năşteau fluturi în stomac. De ce am renunţat la aceste frumoase sentimente în detrimentul urâtului, cine m-a făcut să ajung ceea ce sunt? Oare e normal să învinovăţesc pe cineva? Cine e acel cineva dacă întradevăr există? Nu ştiu… Am atâtea întrebări pe care mi le pun zilnic, la care găsesc rar câte un răspuns, dar din păcate şi acela e vag.

Dacă ar fi să mă mai nasc odată… ce aş face?

Mă macină rău întrebarea asta la fel ca multe altele, dar acum e târziu, mă bag la somn pentru că dimineaţă o iau de la capăt.

Abea aştept!

Advertisements

About Alexandru FRĂŢILĂ

Baiatu' cu "apa minerală". View all posts by Alexandru FRĂŢILĂ

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: