Category Archives: Fitil aprins

Acelaşi. . .

Am ramas acelasi, cu zambete depline

Cu sute de suspine si multe sticle pline

Acelasi eu in nopti prea solitare

Cu zambetele sterse si multe sticle goale….

 

Advertisements

Întrebări…

Nu am cerut în viaţa mea nimic nimănui şi totuşi mi s-a dat. Mi s-a dat la fel de mult cât mi s-a luat sau poate mi s-a luat mai mult dar nu mai contează asta atâta timp cât, în acest moment, am un mare nimic. Şi zilnic mă gândesc dacă nu cumva eu sunt de vină? Dacă tot ceea ce mi se întâmplă e din cauza greşelilor mele, dar care greşeli? Cui, cu ce , când, în ce fel am greşit eu cuiva atât de rău încât să ajung la stadiul actual. A trecut un an, doi, trei.. mulţi şi am rămas la fel, acelaşi eu, însă pe dinăuntru au dispărut visele, bucuria la lucruri mărunte, dragoste de tot şi multe altele, care mai demult îmi croşetau zâmbete pe faţă şi năşteau fluturi în stomac. De ce am renunţat la aceste frumoase sentimente în detrimentul urâtului, cine m-a făcut să ajung ceea ce sunt? Oare e normal să învinovăţesc pe cineva? Cine e acel cineva dacă întradevăr există? Nu ştiu… Am atâtea întrebări pe care mi le pun zilnic, la care găsesc rar câte un răspuns, dar din păcate şi acela e vag.

Dacă ar fi să mă mai nasc odată… ce aş face?

Mă macină rău întrebarea asta la fel ca multe altele, dar acum e târziu, mă bag la somn pentru că dimineaţă o iau de la capăt.

Abea aştept!


O votkă-n zori de ziuă,

– Pot să te servesc cu o cafea?

Îmi spune scumpa mea ospătăriţă…

   Nu, e dimineaţă şi aş vrea,

O votkă cu o lămâiţă!

– E prea devreme pentru-o băutură tare!

Îmi zice ea concret…

   E prea târziu să te-nţeleg,

Rosteşte gura mea discret.

 

 

Şi vine cu ditamai paharul

Plin cu votkă la refuz

Şi-n el o să-mi înec amarul

Şi gândul meu confuz.

Cu el voi povesti o vreme

De almanahe şi dileme,

Cu el voi plânge şi voi râde

De durele-mi migrene.

Şi am să-l venerez

Cum altcineva nu ştie,

În el am să-mi visez

Dimineaţa de beţie.

 

Numeşte-mă beţiv,

Numeşte-mă cum vrei,

Înjură-mă tardiv,

Dar votka să n-o iei.

 

E gol paharu şi gându’ mi-e departe,

Să scriu un paragraf, să scriu ceva aparte;

E ceaţă-n capu’ meu, e sec, e dimineaţă

E trist aici şi mai îmi e şi greaţă.

 

Iar de voi adormi pe masă

Să nu vă supăraţi,

Nu am nici bani nici casă

Şi nici părinţi sau fraţi.

Am doar reproşuri şi blesteme,

Tristeţe-n inima amară,

Un geamantan plin de probleme,

Un glonţ şi-o haină militară.


La mulţi ani Micuţo,

Nu sunt şi nici n-am cum s-ajung

Şi de-aş fi vrut tot n-aş putea,

Să vin să-ţi dăruiesc râzând,

O floare…un sărut…..ceva.

 

Afară e o zi frumoasă

Şi toată e a ta iubire,

Îmbracă rochia de crăiasă,

Fardează-te cu fericire.

 

Desfă şampania aia bună

Şti tu… aia care face spumă,

Adună-ţi prietenii şi cântă,

E ziua ta şi e cam scurtă.

 

Nu-ţi voi spune la mulţi ani

Cu siguranţă-ai să-i trăieşti;

Îţi doresc să fi iubită,

Să fi cea mai fericită,

Să miroşi precum o floare,

Să ai în viaţa ta culoare,

Dimineţi pline de soare,

Sentimente-nălţătoare,

O carieră de succes

Şi mereu orgasm intens.

 

Azi, tot ce mi-aş fi dorit, era să fiu lângă tine. 


Dimineaţa la mare,

Era dimineaţă când te-am trezit din somn

Cu ochii-ntredeschişi tu mi-ai zâmbit,

Ştiai că-s eu şi nu pot să adorm

Că te doream la cât de mult tu mi-ai lipsit.

Mă strângi în braţe, pe lângă mine te-nfofoleşti,

Mă săruţi pe gât… mă priveşti şi îmi doresc

Să ma cufund sub tine să-mi spui că ma iubeşti,

E dimineaţă şi simt că-ntineresc.

Briza mării şi nisipul ne raceşte corpu’,

Pescăruşii şi guvizii ne cântă-o serenadă,

Soarele-ncălzeşte cu razele lui cortu’,

Atât e de mirific în a noatră casă.

Sărută-mi buzele şi strânge-mă mai tare,

Suntem doar noi doi, un cort şi-o mare,

Vom face dragoste-n visare

Şi-n orizont vom naşte-un răsărit de soare.

Ne priveşte cerul cu magica culoare

Şi îşi aruncă înspre noi razele de soare,

Îi e ruşine de propria-ţi ardoare,

Trăim o dimineaţă-ameţitoare.


Ce văd eu la tine… !

O grădină plină de flori,

Trandafiri,  crini şi iasomie,

Un val plin doar cu fiori,

O prea simplă nebunie.

Un izvor de sentimente,

Un altar de rugaciuni,

Dicţionar de complimente,

Nectar, frişcă şi căpşuni.

Frumuseţe şi mister

Plus vreo 10 Afrodite ,

O prinţesă-ntr-un castel,

Asta-i tot ce văd la tine.


O ultimă ţigare,

În colţ, într-o bodegă

Cu bere şi absint pe masă,

Cu un caiet în mână,

Un bărbat stă şi fumează.

 

Un caiet cu pagini pline,

Scrise cu cuvinte mute,

Coperţile sunt mâzgălite

De creioane rupte.

 

Mai toarnă un pahar,

Mai aprinde o ţigare

Şi scoate un creion

Să scrie-o scrisoare.

 

Muzele nu-i dăruiesc,

Decât apoplexii mintale

Şi murmură cu-n glas gros,

O ultimă ţigare.


%d bloggers like this: